Vandalism
Am avut ocazia s?-mi exprim nemul?umirea, acum cîteva s?pt?mîni, fa?? de situa?ia sca
ndaloas? creat? de un juriu literar (format din criticii Eugen Simion, Daniel Cristea-Enache ?i Bogdan Cre?u) care l-a r?spl?tit cu un premiu pentru poezie pe Ioan Es. Pop, fost colaborator al Securit??ii ceau?iste. Al?i scriitori ?i-au f?cut de asemeni cunoscut? uimirea. Unul din principalii responsabili ai distorsiunii, Daniel Cristea-Enache, ne-a contraatacat pe to?i cu aplomb, pe Facebook, interpretînd f?r? istov refrenul cu talentul turn?torului recompensat. Nici un ra?ionament al meu – ?inînd de bunul-sim?, de imperativul eticii publice, de relativismul valorilor estetice, ori de ponderea social-educativ? pe care un premiu literar trebuie s-o dobîndeasc? – n-a reu?it s?-l clinteasc? pe criticul bucure?tean din absolutismul judec??ii sale estetice: perfecte, absolute, imuabile. Incontestabile.
Neavînd el alte argumente pe lîng? cele repetate la infinit (c? poetul e talentat) ?i nevrînd, fire?te, s? admit? remarca mea c? s-a f?cut complice la un gest reprobabil, Daniel Cristea-Enache a ie?it la contraatac. Dac? nu m-a convins prin calitatea argumenta?iei, a deschis supapa cantit??ii. Important era s? m? cople?easc? prin cele peste 250 de replici. Pîn? ziceam eu una, el spunea acela?i lucru, folosind cuvinte diferite, de dou?-trei ori. Îmi punea întreb?ri (el – mie! nu invers), îi r?spundeam, el mi le repeta iar ?i iar, rotunjite altfel, insistînd s? capete variantele pe care ar fi vrut s? le-aud?. La un moment dat, excedat, i-am atras aten?ia c? începe s?-mi aminteasc? de anchetele interminabile la care am fost supus, pe vremea ceau?ismului, de activi?tii cu pricina. Eu le ziceam ce nu-i în regul?, ce trebuie remediat, iar ei îmi cereau în continuare s? fiu cinstit, s
? le spun ce cred, s? zic tot ce vreau, fiindc? ei vor remedia. Le ziceam din nou ce nu-i ok, iar ?ia din nou: s? le zic tot ce nu-mi convine.
Tactica lui D.C.-E., de a-i ataca pe to?i cei care s-au disociat de op?iunea sa public? lamentabil?, pentru a-i reduce succesiv la t?cere, mi s-a p?rut bizar?. Ca ?i sprinteneala sa de picior în argumentarea inargumentabilului. Ca s?-i mai relativizez oleac
? înver?unarea tezist?, am pus-o ironic în analogie cu o scen? de demult: era un film mut cu Chaplin în r?zboi, cînd vine ?la cu o pu?c? imens? ?i în fa?a lui defileaz? vreo 10 zdrahoni însp?imînta?i, cu mîinile ridicate la cer. Ultimul mai cap?t? ?i-un ?ut în cur. Chaplin e decorat. La ceremonie ?eful îi spune: “Bravo. Cum ai procedat?”. Iar ?la, de-acolo: “I-am încercuit!”. Da, dom’le.
Au trecut vreo cîteva zile de la abundentul nostru schimb de idei pe Facebook. ?i iat? c? pe blogul revistei Tribuna a poposit replica unei oarecare Sanda V?ran, relatînd pe dou? pagini întinse via?a-?i-opera lui Charlie Chaplin (de?i eu m? refeream la colaborarea securist? a lui Ioan Es. Pop ?i la zelul iresponsabil al unor critici literari de-a onora public un asemenea personaj). Interesant? f?c?tur?: doi scriitori discut? pe-o tem?, hop ?i-un chibi? între ei, simulînd alt? grij?. Ar?tarea nu-mi era deloc necunoscut? – ?i nici modul ei de-a opera. Pe rînd intrase în vorb? pe diverse site-uri culturale ori bloguri de scriitor, afectînd interesul pentru subiectele abordate. Pe rînd e?uase în remarci deplasate ?i ofense la adresa colocutorilor.
Pe rînd fusese izgonit? de pe unde se aciuiase. Treptat se lipise de Daniel Cristea-Enache la fel ca timbrul de scrisoare. În campaniile belicoase ale croitora?ului viteaz, care livra ironia scrî?nit?, coechipiera mînuia ghioaga insultei. Cuplul biel?-manivel? f?cea minuni de voinicie.
A?adar numita S.V., acolita lui D.C.-E., aterizeaz? la Tribuna cu un… drept la replic? pe o tem? care era la marginea unei discu?ii cu care ea n-avea nici în clin, nici în mînec?. Pogorît? cu hîrzobul din ceruri, face acela?i lucru pe care l-a demonstrat ?i anterior: insult?. Mai întîi recurge la expresia generic?: dac? îndr?zne?ti s? afirmi cutare ?i cutare, ei bine, atunci “jigne?ti adev?rul, bunul sim? ?i memoria unui geniu. Sau… e?ti ignorant, r?uvoitor ?i orbit de propriile idiosincrazii” etc. Apoi trece de la persoana a doua, aluziv?, la persoana a treia, limpede circumscris?, fiindc? adversarul ei “nu doar c? denatureaz? inten?ionat sau din ignoran?? filmul, dar le ofer? cititorilor ?i o amuzant? contradic?ie în termeni”; “dialogul citat este inventat ?i abuziv atribuit”; “mai multe scene din film sunt confundate, suprapuse, denaturate…toat? gama de feste pe care ?i le joac? memoria ?i imagina?ia, când nu e?ti cinstit ?i atent cu informa?iile pe care le manipulezi, crezând c? le st?pâne?ti sau mizând pe inocen?a cititorului. Pentru un critic, chiar ?i când scrie pe blogul revistei ‘Tribuna’, aceast? manier? de a proceda este o re?et? sigur? de a se discredita profesional”. ?i, dup? ce ?i-a încondeiat bine du?manul, megera scap? dou? vorbe ?i-n direc?ia publica?iei unde solicit? g?zduire: Tribuna e “o revist? de cultur? care, din p?cate, î?i pierde pe zi ce trece prestigiul ?i influen?a pe plan local, regional ?i na?ional”, abia avînd cî?iva “cititori r?zle?i”.
De la cest?lalt cap?t al firului de internet am rugat-o pe n?r?va?a S.V. nu s? nu mai scrie minciuni, ci doar s? elimine jignirile la adresa mea ?i a periodicului unde ?inea s? fie publicat?. Asta ca o precondi?ie ca p?rerile ei despre Chaplin s? fie luate în seam?. Personaja a ales lamenta?ia pe trepte-n sus: redactorul-?ef al revistei, întorcîndu-i ?i cel?lalt obraz, i-a popularizat insolen?ele.
Am crezut pe moment c? femeia ?i-a v?rsat n?duful, iar apoi fiecare î?i vede de treaba lui. Îns? dup? dou? zile S.V. revenea cu alt cear?af de vorb?rie ?i r?st?lm?ciri. Am priceput abia atunci c? fermec?toarea creatur? î?i vîr? pe ?estache ou?le otr?vite, ca s? i le clocesc în cuibul meu. Am hot?rît s?-mi deschid propriul blog, pe care s? m? mut cu însemn?rile cotidiene ?i unde s? m? pot ap?ra mai eficient împotriva jignirilor.
N-a trecut o s?pt?mîn? de la asta ?i blogul revistei Tribuna, care cuprindea jurnalul meu din ultimii doi ani ?i romanul-foileton al colegului Ovidiu Pecican, a fost vandalizat. O mîn? r?uf?c?toare l-a bombardat cu zeci de mii de semne interogative, f?cînd lectura practic imposibil?. Am corectat ultima postare, care le f?cea cunoscut? cititorilor noua mea adres?. Dup? cîteva zile atacul infractor s-a repetat.
Nu sînt a?a de imprudent încît s? acuz pe cineva, în lipsa dovezilor materiale concrete. Dar nu sînt nici a?a de naiv încît s? nu fac leg?tura între evenimente care m-au vizat în ultima perioad?. Cînd am pus în discu?ie colaborarea scriitorilor cu Securitatea ceau?ist?, precum ?i r?spl?tirea lor pompoas? dup? o revolu?ie – totu?i – anticomunist?, criticul literar Daniel Cristea-Enache m-a agresat pe Facebook, anonima Sanda V?ran m-a insultat pe blog, iar pagina de internet a revistei Tribuna, unde îmi publicam medita?iile, a fost devastat? de hackeri. Se vede c?, în vremurile pe care le tr?im, cenzura dobînde?te noi valen?e. Ea nu mai e practicat? de institu?iile statului român, ci de grupuri-grupuri de cet??eni din societatea a?a-zis civil? care, pentru a piti trecutul noroios sub pre?ul din debara, înha?? un evantai larg de strategii: de la vocalize ?i injurii la infrac?iunea mediatic?.
P.S. Consemn?rile mele din 2010 pot fi citite pe hîrtie în volumul Via?a de zi cu zi, recent publicat de Editura Herg Benet din Bucure?ti, iar în format electronic aici. Adnot?rile mele pe blog din 2011, a?a cum erau înainte de-a fi distruse, sînt accesibile aici. Continuarea blogului pe 2012 e aici.