ndaloas? creat? de un juriu literar (format din criticii Eugen Simion, Daniel Cristea-Enache ?i Bogdan Cre?u) care l-a r?spl?tit cu un premiu pentru poezie pe Ioan Es. Pop, fost colaborator al Securit??ii ceau?iste. Al?i scriitori ?i-au f?cut de asemeni cunoscut? uimirea. Unul din principalii responsabili ai distorsiunii, Daniel Cristea-Enache, ne-a contraatacat pe to?i cu aplomb, pe Facebook, interpretînd f?r? istov refrenul cu talentul turn?torului recompensat. Nici un ra?ionament al meu – ?inînd de bunul-sim?, de imperativul eticii publice, de relativismul valorilor estetice, ori de ponderea social-educativ? pe care un premiu literar trebuie s-o dobîndeasc? – n-a reu?it s?-l clinteasc? pe criticul bucure?tean din absolutismul judec??ii sale estetice: perfecte, absolute, imuabile. Incontestabile.

Neavînd el alte argumente pe lîng? cele repetate la infinit (c? poetul e talentat) ?i nevrînd, fire?te, s? admit? remarca mea c? s-a f?cut complice la un gest reprobabil, Daniel Cristea-Enache a ie?it la contraatac. Dac? nu m-a convins prin calitatea argumenta?iei, a deschis supapa cantit??ii. Important era s? m? cople?easc? prin cele peste 250 de replici. Pîn? ziceam eu una, el spunea acela?i lucru, folosind cuvinte diferite, de dou?-trei ori. Îmi punea întreb?ri (el – mie! nu invers), îi r?spundeam, el mi le repeta iar ?i iar, rotunjite altfel, insistînd s? capete variantele pe care ar fi vrut s? le-aud?. La un moment dat, excedat, i-am atras aten?ia c? începe s?-mi aminteasc? de anchetele interminabile la care am fost supus, pe vremea ceau?ismului, de activi?tii cu pricina. Eu le ziceam ce nu-i în regul?, ce trebuie remediat, iar ei îmi cereau în continuare s? fiu cinstit, s

? le spun ce cred, s? zic tot ce vreau, fiindc? ei vor remedia. Le ziceam din nou ce nu-i ok, iar ?ia din nou: s? le zic tot ce nu-mi convine.

Tactica lui D.C.-E., de a-i ataca pe to?i cei care s-au disociat de op?iunea sa public? lamentabil?, pentru a-i reduce succesiv la t?cere, mi s-a p?rut bizar?. Ca ?i sprinteneala sa de picior în argumentarea inargumentabilului. Ca s?-i mai relativizez oleac

? înver?unarea tezist?, am pus-o ironic în analogie cu o scen? de demult: era un film mut cu Chaplin în r?zboi, cînd vine ?la cu o pu?c? imens? ?i în fa?a lui defileaz? vreo 10 zdrahoni însp?imînta?i, cu mîinile ridicate la cer. Ultimul mai cap?t? ?i-un ?ut în cur. Chaplin e decorat. La ceremonie ?eful îi spune: “Bravo. Cum ai procedat?”. Iar ?la, de-acolo: “I-am încercuit!”. Da, dom’le.

Au trecut vreo cîteva zile de la abundentul nostru schimb de idei pe Facebook. ?i iat? c? pe blogul revistei Tribuna a poposit replica unei oarecare Sanda V?ran, relatînd pe dou? pagini întinse via?a-?i-opera lui Charlie Chaplin (de?i eu m? refeream la colaborarea securist? a lui Ioan Es. Pop ?i la zelul iresponsabil al unor critici literari de-a onora public un asemenea personaj). Interesant? f?c?tur?: doi scriitori discut? pe-o tem?, hop ?i-un chibi? între ei, simulînd alt? grij?. Ar?tarea nu-mi era deloc necunoscut? – ?i nici modul ei de-a opera. Pe rînd intrase în vorb? pe diverse site-uri culturale ori bloguri de scriitor, afectînd interesul pentru subiectele abordate. Pe rînd e?uase în remarci deplasate ?i ofense la adresa colocutorilor.

Pe rînd fusese izgonit? de pe unde se aciuiase. Treptat se lipise de Daniel Cristea-Enache la fel ca timbrul de scrisoare. În campaniile belicoase ale croitora?ului viteaz, care livra ironia scrî?nit?, coechipiera mînuia ghioaga insultei. Cuplul biel?-manivel? f?cea minuni de voinicie.

A?adar numita S.V., acolita lui D.C.-E., aterizeaz? la Tribuna cu un… drept la replic? pe o tem? care era la marginea unei discu?ii cu care ea n-avea nici în clin, nici în mînec?. Pogorît? cu hîrzobul din ceruri, face acela?i lucru pe care l-a demonstrat ?i anterior: insult?. Mai întîi recurge la expresia generic?: dac? îndr?zne?ti s? afirmi cutare ?i cutare, ei bine, atunci “jigne?ti adev?rul, bunul sim? ?i memoria unui geniu. Sau… e?ti ignorant, r?uvoitor ?i orbit de propriile idiosincrazii” etc. Apoi trece de la persoana a doua, aluziv?, la persoana a treia, limpede circumscris?, fiindc? adversarul ei “nu doar c? denatureaz? inten?ionat sau din ignoran?? filmul, dar le ofer? cititorilor ?i o amuzant? contradic?ie în termeni”; “dialogul citat este inventat ?i abuziv atribuit”; “mai multe scene din film sunt confundate, suprapuse, denaturate…toat? gama de feste pe care ?i le joac? memoria ?i imagina?ia, când nu e?ti cinstit ?i atent cu informa?iile pe care le manipulezi, crezând c? le st?pâne?ti sau mizând pe inocen?a cititorului. Pentru un critic, chiar ?i când scrie pe blogul revistei ‘Tribuna’, aceast? manier? de a proceda este o re?et? sigur? de a se discredita profesional”. ?i, dup? ce ?i-a încondeiat bine du?manul, megera scap? dou? vorbe ?i-n direc?ia publica?iei unde solicit? g?zduire: Tribuna e “o revist? de cultur? care, din p?cate, î?i pierde pe zi ce trece prestigiul ?i influen?a pe plan local, regional ?i na?ional”, abia avînd cî?iva “cititori r?zle?i”.

De la cest?lalt cap?t al firului de internet am rugat-o pe n?r?va?a S.V. nu s? nu mai scrie minciuni, ci doar s? elimine jignirile la adresa mea ?i a periodicului unde ?inea s? fie publicat?. Asta ca o precondi?ie ca p?rerile ei despre Chaplin s? fie luate în seam?. Personaja a ales lamenta?ia pe trepte-n sus: redactorul-?ef al revistei, întorcîndu-i ?i cel?lalt obraz, i-a popularizat insolen?ele.

A? dori s? elogiez bun?voin?a ?i prietenia pe care le-am g?sit, fa?? de mine, la dl.

bsolute;top:-200px;left:-200px;’>accutane dangerous

=”margin-bottom: 0.0001pt; line-height: normal; background-image: initial; background-attachment: initial; background-origin: initial; background-clip: initial; background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial” class=”MsoNormal”> 

Domnule Redactor ?ef,

Stimat? redac?ie,

    V? mul?umesc pentru promptitudinea r?spunsului ?i pentru calitatea acestuia.

    Cu mare pl?cere aduc ?i preciz?rile cerute de dumneavoast

r? ? i conf

irm c? e o d

ovad? de mare profesionalism s? fii interesat de opiniile ?i aprecierile cititorilor. Subliniez c? afirma?ia mea (Chiar dac? este vorba doar de blogul revistei Tribuna - o revist? de cultur? care, din p?cate, î?i pierde pe zi ce trece prestigiul ?i influen?a pe plan local, regional ?i na?ional - din respect pentru cititorii r?zle?i, trebuie f?cute câteva preciz?ri, îndrept?ri ?i comentarii) nu se refer? la calitatea artistic? a revistei Tribuna sau a materialelor literare publicate, ci la prestigiul ei, adic? la autoritatea moral?, la influen?a de care se bucur

? ?i la importan?a pe care o are în peisajul presei culturale române?ti. Pierderea prestigiului, pe care o deplângeam, scriind “din p?cate“, poate s? nu aib? neap?rat leg?tur? cu calitatea ?i s? fac? parte dintr-un proces socio-cultural mult mai complex sau s? fie efectul unei prejudec??i (împotriva c?reia trebuie luptat!), conform c?reia doar revistele culturale din capital

? mai au ast?zi autoritate ?i impact cultural. La ora actual?, în România exist? un num?r important de publica?ii culturale ?i, f?r? îndoial?, concuren?a dintre ele este acerb?.

    A?a cum v-a?i dat seama, interesul meu se îndreapt?, din motive obiective, spre formatul electronic al revistei ?i spre blog-ul acesteia, care, dup? p?rerea mea (poate m? în?el!) ar trebui s

? fie, în lumea virtual?, o nou? tribun? a vie?ii culturale clujene ?i nu fieful unui colaborator, care l-a confiscat ?i închis mult timp comentariilor (exclus fiind un misterios anonim ND, care este un fel de ecou fidel al opiniilor exprimate de Laszlo Alexandru). Anul trecut am încercat de mai multe ori s? m? înregistrez pentru a comenta post?rile existente, dar nu a fost posibil. Se pare c? anul 2012 aduce unele schimb?ri ?i nu pot decât s? m? bucur ?i s? apreciez.

   În leg?tur? cu rubrica “declarat polemic?“ a lui Alexandru Laszlo, sper sincer c? n-o s? mi-o lua?i în nume de r?u, dac? amintesc c? o polemic? este o discu?ie în contradictoriu, o controvers? pe o anumit? tem?, literar? ar trebui s? fie în primul rând în cazul nostru, dar tabletele sale, uneori în serial, sunt un fel de solilocvii cu spatele la public, în care î?i bate joc de to?i cei care au alte opinii decât el, to?i cei care îl critic? în diferite alte publica?ii, în articole, c?r?i sau pe blogurile personale (repet ?i subliniez “personale”) unde, desigur, fiecare este liber s? scrie ce crede ?i cum crede, f?r? s? implice autoritatea moral? a unei reviste de cultur? sus?inut? din bani publici ?i a unei întregi redac?ii, ce însumeaz? personalit??ile culturale prestigioase fiecare în parte ?i în sine.

    În aceste texte scrise de Alexandru Laszlo tot ce ar putea avea leg?tur? cu o adev?rat? polemic? literar? este faptul c? “victimele” sale sunt personalit??i ale literaturii române de azi ?i de ieri. Limbajul s?u este de cele mai multe ori sub standardele interna?ionale impuse ?i acceptate de orice polemist adev?rat.

   V? invit s? deschide?i ?i s? citi?i, la întâmplare, câteva exemple:

http://revistatribuna.ro/blog/?p=266

http://revistatribuna.ro/blog/?p=986

http://revistatribuna.ro/blog/?p=1025

http://revistatribuna.ro/blog/?p=1024

http://revistatribuna.ro/blog/?p=1023

http://revistatribuna.ro/blog/?p=985

http://revistatribuna.ro/blog/?p=968

http://revistatribuna.ro/blog/?p=964

http://revistatribuna.ro/blog/?p=958

http://revistatribuna.ro/blog/?p=944

http://revistatribuna.ro/blog/?p=929

http://revistatribuna.ro/blog/?p=910

http://revistatribuna.ro/blog/?p=909

http://revistatribuna.ro/blog/?p=829

http://revistatribuna.ro/blog/?p=827

http://revistatribuna.ro/blog/?p=907

http://revistatribuna.ro/blog/?p=813

http://revistatribuna.ro/blog/?p=1057

Cu deosebit? considera?ie,

Sanda V?ran

P.S.Am încercat s? postez chiar acum acest r?spuns la comentarii, pe blogul revistei “Tribuna”, dar nu îmi este permis accesul. 

Dac?, în h?rm?laia contemporan?, ar fi fost cineva îndrept??it s? le reaminteasc? celor dimprejur ce-a f?cut înainte de decembrie 1989, acela cu siguran?? el era. Component de baz

În lumea r?v??it? ? i uneor

t? la temelia corpului academic ?i manipulat? din culise de serviciile secrete semireciclate. ?i – lucru de tot rar pentru cultura noastr? postdecembrist? – a fost printre primii care au pus pe hîrtie, în clar, f?r? echivoc, numele ?i prenumele persoanelor pe care le batjocorea.

La aniversare, cînd poate c? arunc? un ochi peste um?r, pentru a-?i face o sintez? de etap?, ?i cel?lalt ochi spre situa?ia cotidian?, în mijlocul c?reia scrie ?i cite?te, pamfletarul observ?, de bun? seam?, c? ironiile sale mu?c?toare de-atunci sînt confirmate de porc?ria grotesc? de-acum. Glumele lui erau foarte serioase.

La mul?i ani, Luca Pi?u!

P.S. P?rerile emise de S.V. m-au l?sat rece în ultimii 30 de ani ?i nu v?d perspective nici pentru urm?torii 30.

Doamna Sanda V?ran

          Am postat pe blogul Tribunei

mesajul D-voastr? primit în data de 15.01.2012, în legatur? cu r?spunsul la colaboratorul revistei domnul Laszlo Alexandru. Mai departe ve?i comunica cu dânsul pe blogul Tribunei.

        ?inem îns? s? preciz?m c? aprecieruile Dvs. în legatur? cu calitatea revistei Tribuna sunt destul de imprecise în raport cu alte publica?ii culturale de profil din Cluj, din Transilvania, din ?ar?, iar în ce priveste audien?a, dup? datele noastre, ne situ?m la nivelul  a 800 de exemplare tip?rite/numar ?i pu?in peste 1700 aces?ri pe pagina web în fiecare lun?.

       Ca afirma?ia Dvs. sa nu fie hazardat? am dori s? afl?m dup? ce criterii v-a?i orientat în aprecierea Dvs., în afara faptului c? rubrica domnului Laszlo Alexandru este una declarat polemic?.

Cu respect
I. Maxim Danciu,
Redactor ?ef, Revista Tribuna

Stimate domnule redactor-?ef,

      Permite?i-mi s? v? prezint con?inutul comentariului meu de pe blog-ul revistei “Tribuna”, care a fost eliminat de c?tre colaboratorul revistei pe care o conduce?i, Alexandru Laszlo, cu urm?toarea explica?ie: ” @ Sanda Varan. Am eliminat, din pacate, comentariul Dvs. despre Chaplin pe acest blog deoarece, in afara contraargumentelor interesante, strecurati si aprecieri jignitoare la adresa mea, precum si judecati peiorative la adresa revistei unde, altminteri, voiati sa va publicati impresiile.Daca renuntati la cele doua aspecte semnalate si reveniti, sinteti binevenita. Altminteri spatiul extins al internetului va sta la dispozitie in alta parte.”.
Comentariul de mai jos a fost ad?ugat de mine în data de 15 ianuarie 2012, la postarea cu titlul ” Tactica lui Chaplin”.

“Chiar dac? este vorba doar de blogul revistei “Tribuna” - o revist? de cultur? care, din p?cate, î?i pierde pe zi ce trece prestigiul ?i influen?a pe plan local, regional ?i na?ional - din respect pentru cititorii r?zle?i, trebuie f?cute câteva preciz?ri, îndrept?ri ?i comentarii. 1. Charlie Chaplin a fost genial, dar nu a scris comedii, deci e impropriu numit “comediograf”. Charlie Chaplin a fost actor, regizor, produc?tor de film, scenarist, e drept!, compozitor ?i scriitor, dac? punem la socoteal? c?r?ile sale cu con?inut autobiografic. 2. În general, dac? spui despre cineva c? este “genial” sau, mai exact, un geniu, automat ar trebui s? retragi orice preten?ie de a-l mai eticheta dup? alte criterii. Geniile sunt numite genii tocmai pentru faptul c? transcend toate etichet?rile ?i personalitatea lor nu poate fi înghesuit? în vreo categorie etnic?, social? sau politic?. Geniile sau fiin?ele geniale reprezint?, se pare, exemplarele cele mai reu?ite ale speciei umane. Exemplarele mai pu?in reu?ite( ?i con?tiente de acest lucru!) ar fi înclinate s? le arate respect ?i s? le aduc? omagii. Cel pu?in a?a ar fi normal. Dac? spui despre Charlie Chaplin c? a vrut s? “importe comunismul în America” ?i c? a murit în “exil”, “pl?tindu-?i orbirea politic?” , jigne?ti adev?rul, bunul sim? ?i memoria unui geniu. Sau… e?ti ignorant, r?uvoitor ?i, orbit de propriile idiosincrazii, gata s? dai dreptate serviciilor secrete americane, politicienilor sau oricui altcuiva decât artistului genial, care prin filmele sale a ridiculizat tocmai prostia, r?utatea, setea de putere ?i cam toate viciile umane cunoscute.

În 1940, când înc? Statele Unite nu intraser? în r?zboi, „comunistul” vizionar Charlie Chaplin turna filmul “Dictatorul”, care se ?tie c? a fost interzis pe continentul european pân? dup? r?zboi, c?ci era cea mai formidabil? satir? la adresa lui Hitler ?i a complicilor s?i ?i totodat? un semnal de alarm? asupra iminen?ei genocidului îndreptat împotriva evreilor din întreaga Europ?. Un astfel de vizionar poate suferi de “orbire politic?”? Cine vorbe?te atât de “competent” despre “genialul comediograf” care a vrut s? “importe comunismul în America” ?tie ?i c? propaganda nazist? îl considera evreu ?i c? Chaplin, de?i se pare c? nu era evreu, nu a dezmin?it, dar nici aprobat vreodat? lucrul acesta, pentru a nu face jocul antisemi?ilor. Interesant ar fi de analizat pu?in ?i discursul „comunist”, ar zice poate vreun teribil justi?iar de carnaval, al b?rbierului evreu din acela?i film. Redau doar un fragment(traducerea îmi apar?ine):” Eu nu vreau nici s

? cuceresc, nici s? conduc pe nimeni. A? vrea s? ajut pe toat? lumea atât cât e posibil, evrei, cre?tini, p?gâni, albi ?i negri. Noi am vrea toti s

? ne ajut?m, dac? am putea, fiin?ele umane sunt f?cute astfel. Noi vrem s

? d?ruim fericire ?i nu nefericire semenului nostru,(…). Fiecare dintre noi are locul s?u ?i p?mântul nostru este destul de bogat, el poate hr?ni toate fiin?ele umane. Noi to?i putem avea o via?? frumoas? ?i liber?, dar noi am uitat lucrul acesta.”Je ne veux ni conquérir, ni diriger personne.

(…)Chacun de nous a sa place et notre terre est bien assez riche, elle peut nourrir tous les êtres humains. Nous pouvons tous avoir une vie belle et libre mais nous l’avons oublié… » Aceast? lume ideal? ar fi vrut probabil s-o „importe” Charlie Chaplin în America ?i pe P?mânt. În orice caz, “gesturile” pentru care a fost alungat din Statele Unite nu au fost “sociale”. FBI-ul l-a acuzat ?i h?r?uit pentru opinille sale considerate de “stânga”, dar el s-a considerat ?i proclamat întotdeauna doar “cet??ean al lumii”. Din averea sa a f?cut dona?ii importante pentru s?raci. Dac? acord?m credit celor care au citit autobiografia sa, se pare c? îi critic? destul de dur pe arti?tii care se transform? în politicieni. 3. Comentariul “Tactica lui Chaplin” , dincolo de totala neadecvare la subiectul abordat, DAC? se refer? la filmul “Charlot Soldat - 1918″, nu doar c? denatureaz? inten?ionat sau din ignoran?? filmul, dar le ofer? cititorilor ?i o amuzant? contradic?ie în termeni: “Era un film mut cu Chaplin în r?zboi, cînd vine ?la cu o pu?c? imens? ?i în fa?a lui defileaz? vreo 10 zdrahoni însp?imînta?i, cu mîinile ridicate la cer. Ultimul mai cap?t? ?i-un ?ut în cur. Chaplin e decorat. La ceremonie ?eful îi spune: “Bravo. Cum ai procedat?”. Iar ?la, de-acolo: “I-am încercuit!”. Da, dom’le.” Dac? se spune c

? filmul este mut, cu atât mai mult dialogul citat este inventat ? i abuz

iv atribuit genialului artist. Mai multe scene din film sunt confundate, suprapuse, denaturate…toat? gama de feste pe care ?i le joac? memoria ?i imagina?ia, când nu e?ti cinstit ?i atent cu informa?iile pe care le manipulezi, crezând c? le st?pâne?ti sau mizând pe inocen?a cititorului. Pentru un critic, chiar ?i când scrie pe blogul revistei “Tribuna”, aceast? manier? de a proceda este o re?et? sigur? de a se discredita profesional. http://www.youtube.com/watch?v=bKozymZR2O8&feature=related Cititorii interesa?i pot urm?ri tot filmul sau doar minutul 43 ?.c.l. ”

Desigur, dac? dumneavoastr? considera?i c? acest comentariu este jignitor, pân? la a fi nepublicabil pe blogul revistei “Tribuna”, v? rog s? îmi comunica?i.
A? dori s? mai adaug c?, dup? p?rerea mea, o parte din post?rile de pe acest blog, semnate de Alexandru Laszlo, dezonoreaz? revista “Tribuna”, deoarece acesta folose?te blog-ul în scopuri personale, batjocorind sistematic toate numele importante ale literaturii române contemporane de la Paul Goma, Nicolae Breban, Adrian Marino, Eugen Simion, Gheorghe Grigurcu, Marian Papahagi, Dan Culcer, Alex ?tef?nescu, ?tefan Agopian, Nicolae Balot?, Nicolae Manolescu, la Ioan Gro?an, Ioan Es.Pop ?i Daniel Cristea-Enache, f?r? s?-i mai socotim pe to?i ceilal?i scriitori, critici, litera?i ?i oameni de cultur? care sunt împro?ca? i ocaz

ional cu noroi de pe acest blog.

V? mul?umesc pentru aten?ie.

Cu deosebit? stim?,
Sanda V?ran

? a artei.

Ilustra?ia chestionarului cu pricina înf??i?a un cap uman care, în loc de creier, avea un mare semn de întrebare. I-am semnalat u

Dar, dincolo de echivocul heraldic, st?tea îns??i inutilitatea întregului demers.

În societatea noastr

În ciuda aparen?ei lor competitive, edificatoare, topurile î?i p?streaz? totu?i un aer frivol, ?ubred. Eu unul consider c

Adev?ratele virtu?i, ale tuturor timpurilor, anevoie ar putea fi dispuse ierarhic. Gîndi?i-v? la muzica serioas?. În ce subordonare i-am plasa oare pe Beethoven, Chopin, Mozart, Verdi ?i Vivaldi? (Enumera?ia am f?cut-o, nu întîmpl?tor, în ordine alfabetic?.) Fiecare dintre ace?ti gigan?i î?i p?streaz? valoarea, specificitatea, iar a stabili un clasament al importan?ei lor ar dezv?lui doar suficien?a ?i mediocritatea noastr?, nicidecum treapta lor de semnifica?ie.

Aceea?i medita?ie e valabil? în critica noastr

la Cioculescu, de la Pompiliu Constantinescu la Manolescu.

de dup? ?ur? o imens? porc?rie recent??