Revista Tribuna

Ideile vin însă în lanţ, şi cele mai multe le vin… proştilor. Acest paradox este rezultatul experienţei dintr-o întreagă istorie, de generaţii, dar tocmai de aceea are o bază solidă şi copios demonstrată.

Auzindu-l, deci pe Şefu’ cum se lasă purtat pe braţe de inspiraţia ca cristalu’, pe cele trei fete angrenate în acompaniament adecvat precum trupa de guriste a lu’ Giococăr le-au gâdilat – printr-un magnetism necercetat încă ştiinţific – primii fiori ai inspiraţiunii. Aşa e la Bokia, te poţi aştepta la orice.

„- Auzi, şefu’…” – începu Tosita în crescendo temperat deocamdată – „păi dacă aşa e mersu’ problemei, io zic să facem mai mult de o gaură în ei. La fiecare gaură să mai dăm clientului o gaură în buget, fie şi cu câţiva bani…” Lui Lampi boi îi sclipiră ochii. Nu-i venea să creadă că şi putana de angajată se molipsise de la inspiraţia şi viziunea lui. Se felicita că n-o dăduse afară când îl anunţase prim oară că dacă vrea copilul cu ea îşi face avort, iar dacă nu-l vrea, atunci îl păstrează… Ce chestie! „- Bă, asta nu-i prostie, să ştii…” „- Îi bună, îi bună…”, îl încurajă şi Mosi. „Dar vă dau io încă o idee, nu mai slabă ca celelalte…” „- Ce? Care? Să auzim…”, intrară în dinamica de grup, cu tendinţe palavragiste de socializare instantanee şi celelalte voci prezente.  

(mai departe, mai departe)

© Alexandru Pecican